Întotdeauna am avut o pasiune pentru Eliade. Am început cu "Romanul adolescentului miop", ṣi fiind eu însămi o adolescentă neînṭeleasă, am empatizat mult cu el. De-abia mai târziu am descoperit nuvelele lui absolut ameṭitoare.

Atmosfera pe care o creează Eliade în cărṭile lui este unică. Acea uṣoară incoerenṭă, acea senzaṭie de neliniṣte, întrebările din ciclul "Este real? Mi s-a părut? Omul a înṭeles ceva din ce noi numim timp?"

Ei bine, o să răspund cu "nu" la toate întrebările. Eliade a înṭeles timpul mai bine decât mulṭi. Nu mă voi lega acum de Istoria Religiilor (care este o carte care ar trebui să-l pună pe Eliade în capul listei de "cei mai mari români"), ci de nuvelele sale. Imaginaṭia lui Eliade este fascinantă. Nicio nuvelă nu seamănă cu cealaltă, cu o singură excepṭie: atmosfera de care am vorbit mai devreme. Când citeṣti Eliade, timpul se dilată, percepṭiile se schimbă, lumea nu mai are sensul definit în DEX.

Se înṭelege că sunt scriitori mulṭi care combină realitatea cu fantezia. Însă Eliade are darul de a face scrierile să pară reale.

Cu siguranṭă, legătura lui cu India, cu hinduismul ṣi budismul l-a făcut să perceapă altfel lucrurile ṣi să fie cu un pas în faṭa noastră. De ce spun asta? Pentru ca el ṣtie să manipuleze, în scrierile lui, timpul, astfel încât să îṭi dea o stare care este, ca să ne exprimăm în termenii zilelor noastre, "trademark-ul" lui. Ameṭitoare, pline de culoare, de un erotism brut(al), Eliade îṣi rafinează scrierile cu atenṭia la detalii, cu descrierile care îṭi înfăṭiṣează imediat în faṭă personajul. Nu mulṭi sunt cei care pot face asta.

Un alt lucru interesant la Eliade este miticizarea Bucureṣtiului. Bucureṣtii Vechi capătă o savoare unică prin vorbele lui. "La ṭigănci", "Pe strada Mântuleasa" ṣi multe alte scrieri evocă Bucureṣtiul de altădată. El transformă cu multă măiestrie Bucureṣtiul într-un loc al fantasticului, al secretelor bine ascunse, al misterelor. După ce citeṣti nuvelele sale, îṭi vine să pleci de nebun prin Bucureṣti ṣi să te plimbi pe străzile de care pomeneṣte.

La fel se întâmplă ṣi cu India. Este de ajuns să citeṣti "Nopṭi la Serampore" ca să îṭi doreṣti să simṭi mirosurile exotice, căldura, mătasea sari-ului unei localnice pe pielea ta.

Eliade este, fără îndoială, unul dintre cei mai mari scriitori români. Iata cateva nuvele pe care le recomand: "Domnisoara Christina", "Secretul doctorului Honigberger", "Tinerete fara tinerete", "Un om mare".

Spor la citit!

Ana Moca-Grama - www.Pasiunea.Eu